pensiunea „casa bunicii” sau cum am petrecut de 1 mai

ca sa nu mai ramanem repetenti si anul acesta, s-a luat decizia ca de 1 mai sa urmam trendul national si sa ne petrecem w/e -ul la munte, intr-un cadru pitoresc, idilic.
Da, am incercat sa ma opun in stilul Gandhi, dar pana la urma am cedat. Asa ca iata-ne cu o rezervare la pensiunea sus-numita, la care am ajuns vineri seara cu un numar de neuroni serios imputinat. Daca vreti sa aflati de ce, cititi aici:
Prima impresie e cam nasoala, pentru ca vila este chiar la DN1, in afara Predeal-ului (de fapt, inaintea Predealului). De-aici decurg probleme cu zgomotul si cu accesul la diverse chestii din Predeal (recunosc ca nu prea m-a deranjat- parca doar un tren fooooaaarteeeee lung candva spre dimineata m-a trecut din starea de somn in starea de somnolenta)
camerele: Din ce am observat sunt doua tipuri de camere:
camere cu vedere la strada sau in lateral (cred ca sunt destul de mici si banale)
+
un apartament de 3 camere la mansarda, cu vedere spre cer sau spre spate. 2 din ele sunt misto, una e mica si banala. Cumva, am avut noroc si am stat intr-o camera din astea doua. Puteam sa n-avem, si atunci v-as fi povestit despre snooker.

sa revin la cele doua tipuri de camere:
Pentru primul caz, ghinion. Cred ca ati pleca acasa frustrati si nervosi (de la zgomot).
Pentru cazul al doilea: daca rezervati toate cele 3 camere, e beton, pentru ca la mansarda mai exista un mic living cu o terasa misto care da spre curtea din spate (in afara de cele 3 camere). Dca ai tot etajul, livingul e al tau, nu urca nimeni.
Curtea din spate e destul de mica,dar are loc de mese pentru toti locatarii, si un mic petec de gazon pentru copii. Nu are gard spre padure, deci virtual beneficiezi de tot muntele. Suflu sa ai. Dar cum sa ai suflu cand mancarea e foarte buna???
Ce am remarcat in materie de culinariada:
Ciorba de burta – incredibila!!!
Puiul pe tepusa la cuptor cu mujdei de usturoi – nebunie!!!
Toate celelalte de la foarte bun in sus (placinta cu branza, papanasii, tochitura, celelalte ciorbe, pastravul), dar astea doua – nota 10 plus.
Cireasa de pe tort o reprezinta serviciul – si anume Costi, care este cel mai de treaba angajat in industria hoteliera din Romania. Nota 11 pentru Costi (din 10)
Despre pret cred ca pot sa spun ca n-a fost mic. Adica, nu e ieftin. Dar camerele la mansarda sunt mai scumpe (pentru ca sunt mai misto), iar cu mancarea ne-am cam porcit.
Daca as reveni? Numai daca am merge 3 familii la apartamentul respectiv. Altfel nu.
Si mai e o chestie, frate: 2 zile la munte, n-am miscat un deget. Pe vremuri, cand mergeam la munte parca mai faceam doi-trei pasi. O fi de la varsta, sau de la ciorba aia???

4 Comments


  1. io n-am stat in camerele boieresti, ci in alea in care chiar simteam prezenta bunicii si nu era pe atunci Costi, care-mi putea alina suferinta.
    Marchez cu plus mancarea..foarte buna.

  2. mah, casa aia e super . exact cum zici tu . 'inchizi' etajul cu manasarda . si ar mai fi ceva : da costi drumul la sauna doar pentru tine k sa zic asa . aaa, si ar mai fi ceva, muzica jazz/lounge.. de pe cd-urile imprastiate prin toata casa bunicii + mancarea adusa in mansarda (ai uitat sa pomenesti de cartofii coptii de langa puiul la tepusa . hmmmmm)

  3. da, am uitat de cartofii aia.
    Muzica, intradevar, un mare plus. Era acolo, ca fond sonor discret, dar in nici un caz deranjanta. Daca macar in 10% din restaurantele din Bucuresti ar fi la fel, n-as mai manca acasa…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *