turul Frantei…ce plictiseala

de vreo cativa ani ma uit la turul Frantei. La inceput ma uitam noapte de noapte pentru ca cei doi Radu (Banciu si Naum) erau incantatori. Te purtau prin geografia si istoria Frantei cu discutia lor amicala (uneori aveau invitati in studio la fel de fascinanti ca si ei). Dar nu erau doar comentatorii care ma tineau la TV. Era Lance (dopat sau nedopat era e chestie). Ulrich, Pantani, Rasmussen (dopati sau nedopati). Erau evadari epocale, catarari de legenda. Erau. Acum, nu mai e nimic. Toti favoritii zac linistiti in pluton, etapele curg, nu se intampla nimic. Parca e contabilitate. E ca si cum te-ai duce la Argentina-Spania si i-ai vedea pe Messi si pe Xavi cum se tin in brate ca doi boxeri, pe Tevez si Torres cum isi dau tarcoale, in timp ce rezervele ar alerga vesele pe teren tot tragand la poarta si cotnogindu-se fericite. Cam asa e turul Frantei azi. PANA AZI!.
Azi, Schmek (sau Schlek, sau whatever) – unul dintre favoriti – a evadat cu 60 de km inainte de final, cu doua catzarari monstrouase in fatza si a castigat etapa (nu si tricoul galben, dar mai e si maine o zi). Deci, inca mai respira acest tur (dopat sau nu)
Cica pe ultima catzarare (la 2600 si ceva de metri. doomiishasesutesicevademetri altitudine si astia bagau goneta pe biciclete!!!) specatorii erau pe patru randuri cale de caiva km. Stateau pe 4 randuri ca sa vada niste sportivi cum dau 120% ca sa ajunga in varf de munte. Daaaaaa!
Citatul zilei: NU TE CATZERI, NU EXISTI (Lance Armstrong catre un ciclist care voia sa faca parte din echipa lui)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *