L’abureau

adica :la birou (daca nu stiti franceza)
Sau sa ma gandesc de vreo cateva zile (ne-am schimbat biroul) care e treaba cu confortul la birou. Ce ne face sa fim multumiti, relaxati,zambitori si prietenosi?
La inceput am lucrat intr-o hala in Pipera. Era departe de orice, era mobilata ca o hala si… dar ce fotbal cu scaunele de birou am mai tras cu Spiderul!!! RAM-ul era o avere, dar aveam nevoie pentru Starcraft, asa ca am rechiztionat…
Pe urma am lucrat intr-un demisol… sau ceva cu un geam mic intr-un colt, care fusese magazie sau hol, cu niste mese de melamina si scaune de fier… dar ce bomberman in 5 incingeam!!! Un loc avea vedere la lift, asa ca aveam Chief Early Warning.
Pe urma ne-am mutat in aceeasi cladire, la etajul 1 cu geamuri multe si spre sud. in vreo 50 MP eram 5 oameni, capatasem (eu)de la directorii clientului niste scaune de directori casate (piele, boierie) si ne-am topit de caldura vara aia. Dar cu ocazia asta firma ne-a dat un televizor sa ne uitam la WC2002. Si Cossacks.
Pana la urma, proiectul s-a terminat si ne-am intors la firma. Firma nu prea stia ce sa faca cu noi (remember Vietnam?) asa ca ne-a aranjat ca la scoala, doi cate doi la niste birouri de lemn intr-un fost hol. Dar Cossacks mergea si pe laptopuri. Si am plecat.
La urmatorul job, birourile erau de jur imrejurulul unui acvariu central in care inotau serverele. Era misto ca eram numai noi, vreo 7 insi. Acces controlat, nici chiar presedintele nu putea intra. Se putea fuma. Ne-am mutat si de-acolo – sala serverelor se marise, asa ca am urcat cateva etaje. Temporar. Ne-am mutat dupa aia in alta cladire. Am dat piept cu open space, dar nu era rau. Pana la urma eram numai noi, baietii. N-am apucat sa murdarim prea mult mocheta, ca iar ne-am mutat. In Nord, langa herastrau. Open space, deja nu mai era chiar asa fun. Eram tot noi, dar parca eram mai multi. Aveam si secretara, magazie, d-astea. Drumul pana la birou dimineata prin herastrau era insa misto. Broaste testoase, vederite, aer curat. Placut. S-a terminat si cu asta curand. Am cumparat o banca mult mai mica si am fost mutati la ea acasa, tot la marginea herastraului. In niste bancute ca la scoala. Asa ca am plecat.
Noul job, noi experiente: etajul 7, geamuri mari, priveliste interesanta. Probleme cu aerul conditionat pentru unii colegi, mobilierul cam vechi, dar era misto.
Aber, liebe zuschauer, cand nu esti in stare sa faci bani, profitul se tine taind cheltuieli. Si, la un moment dat, vine si momentul in care poti taia cheltuieli micsorand birourile si inghesuind 5 oameni intr-un spatiu pentru 3. Si asa am ajuns de stau in niste bancute ca la scoala. Si nu imi place deloc

3 Comments


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *