intotdeauna mi-a placut istoria (cred ca am mai zis). Dar cred ca am abordat-o gresit. Pentru ca imi aduc aminte foarte clar ca citeam din cartile de istorie dar numai la lectiile cu batalii, sau regi, sau intrigi. Si stiu sigur ca saream cu mare gratie peste partile care vorbeau despre „cultura in Tarile de Jos in timpul renasterii”.
Asta inseamna ca, la varsta cand am uitat mai tot ce am invatat, mi-a ramas in cap ca istoria o face Henric al IV-lea si Carol Quintul, si nu Diaconul Coresi sau Martin Luther. Desi, la drept vorbind, e posibil sa fie chiar invers.
Si uite d-aia, cred ca m-as indigna la maxim daca ar veni Porumboiu sa demoleze Mausoleul de la Marasesti, dar ma lasa rece (dar rece rau) faptul ca se face parcare subterana pe locul unde acum cateva sute de ani era construita o manastire unde sa fie educati niste valahi. Si mie imi pasa de istorie… Da’ uite ca sunt multi carora nu le pasa, si mi se pare normal. Asa cum avem piramida lui Maslow la nivel individual, cred ca ar trebui sa existe (o fi da’ n-am studiat) o piramida a lui MAslow si la nivel de comunitati. Si atunci, pentru o comunitate care traieste la limita supravietuirii (asa cum e Bucurestiul as a whole) conteaza foarte mult un pasaj peste juma de Bucuresti, o parcare subterana, un bulevard nord-sud. O sa se distruga niste ruine vechi care nu sunt in clasa „A” (adica mausoleul, cetatea Neamtului, etc) – hei, nu ne pasa! Noi vrem sa ajungem repede de-acasa la munca si inapoi. Porma, cand asta o sa fie in urma noastra, vedem noi cum reconstruim Hala Matache (daca o sa ne mai pese de asta, sunt poze).
Asta e viata, suntem inca pe ultimul nivel al piramidei… pentru mult timp
sa zicem cum e Bucurestiu as a hole 🙂